Un tezaur antic, cu 379 de denari din argint, descoperit la Aleşd şi un tezaur medieval, cu 479 de monede poloneze şi transilvane, găsit întâmplător, la interval de două săptămâni, în satul Groşi, au intrat în patrimoniul Muzeului Ţării Crişurilor (MTC) din Oradea, fiind prezentate marţi de muzeografi şi de descoperitorii lor.
Directorul MTC, Aurel Chiriac a subliniat, în conferinţă de presă, că specialiştii pot oferi, în această etapă a cercetării, doar date preliminare din evaluarea ştiinţifică legate de descoperirea tezaurelor de la Aleşd (sec. II î.Hr.- I d.Hr.) şi Groşi (sec. XVII d.Hr.).
Evaluarea financiară a tezaurelor va fi efectuată, printr-o muncă laborioasă, de specialişti, foarte puţini în ţară şi este estimată că va fi finalizată până la începutul anului 2019. Cei care le-au descoperit vor primi, din bugetul muzeului, 30% din valoarea totală, iar dacă vor cuprinde şi piese excepţionale, se va mai adăuga 15%.
Potrivit directorului Chiriac, tezaurul de la Aleşd este o acumulare de monedă care se constituie pe parcursul secolelor II î.Hr. – I d.Hr., fiind compus din denari din argint. Dintre emitenţi au fost identificaţi până în prezent: Iulius Caesar, Marcus Iunius Brutus şi Octavianus Augustus, ale cărui piese (Augustus) par să marcheze îngroparea tezaurului.
„Majoritatea sunt denari republicani, vreo 79 de piese fiind emise în timpul primului împărat roman, respectiv Augustus. Tehnic, până acum am identificat două erori de batere, există câteva piese care sunt susceptibile de a fi imitaţii barbare. Cronologic, întreg tezaurul este o acumulare de piese care se petrece la sfârşitul secolului II înainte de Hristos şi secolul I după Hristos, iar piesele care marchează să zicem aşa îngroparea acestui tezaur se situează undeva în jurul anului 14, anul morţii lui Augustus”, a spus muzeograful Călin Ghemiş.
Comoara ar fi ajuns în pământ într-o perioadă destul de frământată, după asasinarea lui August, tot cam în aceeaşi perioadă fiind asasinat şi Burebista, al cărui regat se destramă şi încep o serie de presiuni în zona transilvanică, o zonă de interferenţă între civilizaţia celtică şi cea a dacilor liberi.
Tezaurul de la Aleşd a fost descoperit de doi pasionaţi la sfârşitul lunii septembrie, pe un deal, lângă Peştiş, pe valea Morii. Mecanicul de motociclete Florin Avram şi Cristian Rusu, poliţist criminalist, căutau arme din al doilea război mondial. Amândoi deţin autorizaţie pentru aparat de detectat metale, marea dorinţă a lui Florin fiind să găsească o cască metalică de luptă.
„Ne-am dus pe o legendă a oamenilor din satul Peştiş, care spuneau că există un fel de tumul, unde e ascunsă o comoară, dar care e blestemată. Se spune că au mai fost săpături, dar mulţi au renunţat, au săpat, s-au trezit în altă zonă. Superstiţii. Exact lângă acel tumul, cu o zi înainte de găsire, eu am fost singur cu motocicleta şi am găsit nişte cartuşe. I-am zis lui Cristi, hai să mergem, pentru că sigur găsim ceva. Acolo ştiam eu că a fost un fel de rezistenţă în cel de al doilea război mondial, ca legionarii care s-au retras în munţi. Urcând pe deal, am găsit un semnal, şi deşi ploua mărunt, ne-am apucat de săpat. Am dat de trei bucăţi de ceramică, probabil vasul în care au fost puşi, şi scormonind, am scos o monedă cu chip din profil. Prietenul meu Cristi tremura de emoţie şi a spus că sunt foarte valoroşi. Nu ne-am lăsat până nu am scos tot. Atunci am zis: acum e momentul să scriem istoria. Eu mai am o mare pasiune, care sunt dacii şi am şi o asociaţie sportivă numită Getodacii liberi. Crezul meu e ca şi al dacilor: succesul este trecător, dar gloria este eternă. Acum am primit răsplata strămoşească, fără să vreau. Sătenii au spus că această comoară ne-a aşteptat pe noi doi, pentru că noi am fost îndreptăţiţi să o găsim, deoarece intenţiile noastre nu au fost cele de a ne îmbogăţi. Eu, banii pe care îi voi primi îi voi investi tot în domeniu, adică într-un detector mai performant şi vom încerca să intrăm în colaborare cu muzeul”, a povestit Florin Avram.
Pe internet, în funcţie de calitatea monedei, de model, valoarea uneia ajunge la casele de licitaţii până la 12.000 de euro.
Tezaurul medieval descoperit, în 17 octombrie, la Groşi, comuna Auşeu, a fost găsit de către un localnic, Nicuşor Ile, în timpul săpării unui şanţ cu un excavator în curtea casei.
„Lucram la instalaţia de încălzire centrală. Am două case în curte şi trebuia excavat circa 15 metri între case. M-am gândit să nu sap manual. Am chemat un prieten cu buldo, şi după cinci-şase escavări mi-a sărit în faţă ceva verzui. M-am uitat, sunt de meserie lăcătuş, mi-am dat seama că e un aliaj de cupru-argint, dar după ce i-am curăţat mai bine, am văzut că sunt bani. Nu sunt căutător, nu am detector, la mine a fost o întâmplare”, a relatat Nicuşor Ile.
Potrivit muzeografului Doru Marta, o parte din cele 479 piese din argint, curăţate până în prezent, sunt monede poloneze emise de regele Poloniei Sigismund al III-lea (care urcă pe tron la 1597 şi moare la 1632) şi monede transilvănene emise de principele ardelean Gabriel Bethlen (pe tron la 1613-1629).
„Sunt mai multe evenimente care se împletesc aici şi care ar putea explica îngroparea acestui tezaur. Doar ca o presupunere, este posibil ca acest tezaur şi altele care se datează în prima jumătate a secolului al XVII-lea să fi fost îngropat când Transilvania a fost transformată la 1660 în paşalâc turcesc. Apoi pe aici trecea drumul comercial, unul dintre cele mai importante din centrul Europei, aşa numitul drum al sării, cu vestita Vamă a sării de la Vadu Crişului”, a spus Doru Marta.
Directorul Chiriac a ţinut să mulţumească descoperitorilor şi autorităţilor locale care au anunţat, preluat şi predat în timp foarte scurt, 48 de ore, aceste tezaure, potrivit legii. Chiar le-a propus un parteneriat celor doi pasionaţi de istorie, Florin Avram şi Cristian Rusu, pentru a colabora.
„Eu le-am propus un protocol. Noi cunoaştem şi alte legende, voi suntem dornici să căutaţi, iar în final s-ar putea să mai îmbogăţim patrimoniul nostru, în cele din urmă patrimoniul naţional. E chiar o muncă ştiinţifică foarte importantă”, a spus Chiriac.
Sursa: Agerpres
