Pista bácsi cosè’ pin’ grégyină, când odată fuje nyepotu-so la iel strigând:
– Bunule, s-o suit ursu pă poiată!
La care bătrânu’:
– Du-tye gye adă scara, ruda păntru fân, pușca și dă drumu’ la cânye!
– Da’ dice tătye astè?
– Io mă urc, îl dau jos pă urs cu ruda, tu-i dai drumu la cânye și ăla-l mușcă gye ouță pă urs.
– Da’ pușca pân’ ce-s trăbă?
– Dacă ursu m-a da jos pă minye, împuștyi cânyele.

Pista bá’ kaszál a kertben, kiabálva fut az unokája: 
– Nagytata! Felment a medve a pajta tetejire! 
Mondja az öreg: 
– Menj, hozzad a létrát, a kötőrudat, a puskát, s ereszd el a kutyát. 
– Dehá’ minek ennyi minden? 
– Felmászok, a rúddal lepiszkálom a medvét. Te reaereszted a kutyát, hogy harapja le a tökit. 
– De mé’ kell a puska? 
– Ha a medve piszkálna le engemet, lelövöd a kutyát.