Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

Astazi sunt negru de furie si verde de suparare. Mai, jar mananc.

Nu se poate: cum sa faci asa o grozavie la niste copile tinere si nevinovate? Ca si fiica-mea are saisprezece ani. Ma tot gandesc la asta. Mi s-a pus un nod in gat si vreau sa sparg ceva ca sa-mi treaca nodul.

I-am zis lui Alex: “Spune, ma, si tu ceva impotriva aiuritilor, ca nu se mai poate! Fratilor, eu m-am saturat!”

Mi-a spus ca au scris deja destui despre asta si el nu are ce sa adauge ceva nou. Oricum tot ce stie el este doar din presa romaneasca si ce rost are sa repete inca o data acelasi lucru.

Mi-am zis in mintea mea, “Profesore, nu prea inteleg ce vrei sa spui ca tu vorbesti mereu cu subintelesuri si intorsaturi. Esti un domn cu dileme. Dar lasa ca le spun eu si pentru tine.”

M-am gandit toata ziua, “Ce sa le spun? Pe cine sa injur? Ce sa le spun? Pe cine sa injur?”

Mi-am dat seama aseara ca habar n-am nici ce sa scriu si nici pe cine sa injur ca sa-mi vars nervii si sa-mi treaca nodul din gat.

Pe cine sa injur? Cine naiba-i de vina? Dracu’ stie, ca m-au bolunzit cu totii de cap. Ca la asta nu-i intrece nimeni: politia zice ca de vina este STS; STS zice ca procurorul; Basescu ca politia si procurorul; Cristoiu spune ca STS; altii zic ca Parlamentul c-a schimbat sau ca n-a schimbat suficient legile; ala chelu de la PSD (ca nu-mi vine numele lui) o acuza pe Kovesi ca ea l-a numit pe procurul #rezist; Iohannis ca PSD este vinovatul moral; Norica Nicolai tipa ca puroiul trebuie sa curga. Doamna, care puroi? Ca dumneata esti in politica de pe vremea dinozaurilor cand s-a inventat politica dupa Revolutie.

Poate cineva intreg la cap sa inteleaga ceva din circul asta? Fiecare da vina acum pe cine-i ciuda cea mai mare. Si nimeni n-a mancat usturoi ca sa-i puta gura. Asa ceva …

Mai loazelor, pardon – domnilor si doamnelor loaze, puteti va rog sa va tineti gura macar acum, si sa admiteti ca nu stiti, daca chiar trebuie si voi sa ziceti ceva? Dar mai bine tineti-va gura. Mucles. Macar o data, ca zau de data asta chiar nu ma intereseaza, dar chiar de loc, cat de destepti si frumosi si fantastici si ca-ca-voi-nu-mai-exista sunteti cu totii.

Da, stiu – you are the best, dar de data asta, va rog eu, ciocu’ mic si vreau un raspuns clar si precis, fara circ si politica: sa-mi spuna cineva a cui a fost vina. Ca eu sunt om simplu si nu inteleg de cat raspunsurile clare si simple. Nu ma mai fentati cu fumigenele voastre, ca la unduirea limbii si debitat de prostii sunteti genii. Ati incurcat lucrurile in asemenea hal ca nici bunul Dumnezeu nu le mai descurca.

Si am o vorba si pentru ziaristi. Mai, nebunaticilor limbuti, ati transmis pe surse pana vi s-au golit sursele: ca au gasit-o pe fata in curte intr-un lac de sange, ca era transata, ca s-au gasit pachete cu carne in frigider de incepusem sa ma gandesc la canibali, ca este vorba de trafic de organe, ca a fost arsa cu acidul de la baterii, ca a fost aruncata in rau. Si aflu ieri tot din presa ca de fapt nu s-a dat inca de urma celor doua fete.

Mai, oameni buni, nenea si tanti jurnalistii! Eu stiu ca sunt un nimeni-n drum, dar va intreb cu tot respectul – voi aveti toate tiglele pe casa? Asa se face in meseria voastra? Ca eu, cand trebuie sa schimb o teava sau un robinet imi fac treaba bine, ca sa aiba omu’ apa sa se spele. Ca si eu as putea sa mint ca am schimbat robinetul cu unul care arata exact la fel, sau ca noul robinet este mai prost ca cel vechi sa va mai taxez o data pentru altul, sau sa va sparg inca o teava, sau sa pun in loc o teava ruginita sa ma chemati iarasi peste o saptamana. Dar mi-e rusine s-o fac si mi-e frica de Dumnezeu, pentru ca nu asa iti faci meseria.

Dar voi, nenea si tanti jurnalistii, n-aveti jena. Tot cu sursele pe buze ati isterizat o tara intreaga. Saraca mama nu a dormit doua nopti la rand gandindu-se la saraca fata transata si carbonizata in curte intr-o balta de sange. Iar acum spuneti ca inca nu s-a gasit urma ei. Pai ce gunoi incercati voi sa vindeti pe post de aur? Ce bool’s piss, mai oameni buni? Va intreb.

Eu sunt un om simplu, doar cu liceul si nu mi-e rusine s-o spun. Vin dintr-o familie simpla, noi n-am fost pilosi. Am muncit cu mainile si cu degetele de cand ma stiu. Nu sunt cu capu’ mare ca Alex si nu stiu sa ma exprim elegant si cizelat. Imi pare rau, dar asa vorbesc eu: ce-i in gusa-i si-n capusa.  

Dar va spun un lucru: pe mine m-a tras pe sfoara si statul roman socialist si statul roman capitalist. M-au tras pe sfoara cu totii: dentistu’, sefu’, preotu’, macelaru’ la cantar, CEC-ul, medicu’, profesoru’, mecanicul auto, instalatoru’, privatizarea, vama si lista continua.

Cand m-am dus la dentist, mi-a scos doua masele una dupa alta ca este mai repede sa le scoatem, de cat sale tratam.

Si cand am facut hepatita, am intrat in spital cu hepatita A si am iesit cu B. Cand l-am intrebat pe medic cum de s-a intamplat asemenea minunatie, mi-a spus asa: “Mai, tu nu prea ai carte, asa ca n-o sa intelegi ce-ti zic eu. Dar iti spun, ca ma pricep. In meseria noastra nu stim niciodata cu siguranta ce este. Ca medicina nu este ca datul cu ciocanu: dai cu ciocanu si intra cuiul. Nu stim niciodata ce este, zicem ca asta este boala, dar poate nu este.” Chiar asa, n-am inteles mare lucru, dar ma mir in continuare dupa atatia ani, cum naiba s-a schimbat asa de repede A-ul in B. Doar daca …     

Apoi, am avut 10000 de lei la CEC la Revolutie. I-am lasat acolo, ca mi-a zis Iliescu la TV ca nu va fi inflatie. Nici nu i-am mai scos dupa aia, si cand au taiat cele patru zerouri am ramas cu 1 leu. Din zece mii. Ca in povestea lui Creanga, cu taranul care pleaca la targ cu un car cu boi si ajunge cu o pusculita.

Si mi-a mai tras-o Iliescu inca o data cu Caritas-ul, ca si atunci a spus la TV ca s-a descoperit un nou mod de imbogatire in capitalism. Da de jocuri piramidale ai auzit, tovarasu’, sau doar ai vrut sa ma fraieresti pe mine?

Dupa atatea tepe si fraiereli, intr-o seara mi-am spus asa la o bere: “Eu cu astia n-o scot la capat. Ca ei sunt multi si eu sunt unul. Asa ca eu imi iau frumusel geamantanul si va las sa va trageti pe sfoara, unul pe altul, pana nu mai puteti. Ca la asta sunteti mult mai tari ca mine”.

Si in anul acela am inceput sa joc la Loteria vizelor. Si am jucat si cu mana stanga si cu dreapta. An dupa an, pana a iesit. Si cand a iesit, mi-am facut bagajul si Goodbye, v-am pupat pe-o spranceana si nu m-am mai uitat inapoi.

As minti daca zic ca nu-mi pare rau de cei de care m-am despartit.

Dar cu mintea mea simpla mi-am dat seama ca omu’ are o singura viata. Am de ales: fie oftez dupa rude si prieteni, fie injur o viata ca altii mi-au distrus viata. Mie mi-a placut intotdeauna in viata sa mi-o fac singur cu mana mea: daca este sa dau cu capul de pereti, macar o fac pe barba mea, nu pentru ca a vrut altul sa ma traga pe sfoara.

Asa ca mi-am zis in prostia mea: “Fratilor, eu m-am saturat! Va las voua si nimicul meu sa va bucurati de el. Sa fim sanatosi cu totii.”

Si cu asta ma opresc aici. Nici nu stiu ce sa mai zic, ca mi s-a golit mintea. Dar nodul tot il am in gat si cred ca-l voi avea pentru o vreme.

Dumnezeu sa ne aiba pe toti in paza ca astfel de tragedii sa nu se mai intample.