Zeci de sibieni şi turişti au asistat, miercuri seara, la ceremonia de primire a primelor calfe călătoare care au sosit în acest an, în curtea catedralei evanghelice din Piaţa Huet din centrul istoric al municipiului Sibiu, unde atmosfera este una desprinsă din Evul Mediu.

Consulul Germaniei la Sibiu, Consul Tischler, a arătat cât de importante sunt calfele pentru Sibiu şi nu numai, practic aceştia fiind păstrătorii meşteşugurilor autentice din Europa.

Printre cele 11 calfe prezente miercuri seara în centrul Sibiului se numără fierari, dar şi brutari şi bucătari, atraşi în acest an de faptul că municipiul este Regiune Gastronomică Europeană.

Meşteşugarii vor locui până în 18 august în Casa Calfelor din Piaţa Huet. În apropiere, în curtea catedralei evanghelice, calfele vor face demonstraţii ale măiestriei lor. Practic, aceste calfe se deosebesc de meseriaşii din prezent, în special prin ţinută. Hainele lor sunt cele care se purtau odinioară, atât fetele, cât şi băieţii poartă pantaloni evazaţi.

Pentru prima dată, calfele călătoare din Europa s-au reunit la Sibiu în anul 2007, anul Capitalei Culturale Europene.

Tradiţia calfelor călătoare s-a păstrat în ţări ca Germania, Austria, Elveţia, Franţa, Norvegia, Suedia. Calfele călătoare europene sunt tineri cu o pregătire profesională (dulgheri, tâmplari, zidari, pietrari, sculptori, fierari etc. ) care au ales, în prezent, să pornească la drum pentru trei ani şi o zi, purtând uniforma şi pălăria calfelor, respectând normele impuse de frăţia lor. Astfel, pentru a putea purta uniforma de calfă, tânărul nu are voie să fie căsătorit, să aibă copii, alte obligaţii sau datorii, trebuie să facă faţă cu cinste şi onoare angajamentelor pe care şi le asumă şi trebuie să respecte regulile şi tradiţiile frăţiei din care face parte. Atât prezenţa lor în Sibiu încă din Evul Mediu, cât şi călătoriile calfelor sibiene au contribuit, de-a lungul timpului, la întărirea legăturilor cu centrele meşteşugăreşti europene.

“Din toate punctele de vedere, ei sunt o punte neconvenţională, dar cu atât mai vie între Sibiu şi Europa”, consideră organizatorii întâlnirilor calfelor de la Sibiu.

Cu toate că Sibiul a fost un mare centru meşteşugăresc, aceste tradiţii s-au pierdut în ţara noastră la începutul secolului XX, dar au supravieţuit în ţările din care provin calfele călătoare contemporane. Pentru a revigora şi a susţine arta meşteşugărească tradiţională, dar şi pentru a colabora cu oameni experimentaţi în tehnicile tradiţionale, Parohia Evanghelică a pus la dispoziţia calfelor o clădire din vecinătatea bisericii, lângă pasajul scărilor, în piaţa Huet nr. 3, care este renovată în prezent cu ajutorul acestora.

Această clădire a devenit în ultimul timp cunoscută sibienilor drept ”Casa calfelor”.

Istoria dezvoltării urbane a Sibiului este strâns legată de apariţia şi dezvoltarea breslelor. Prima atestare documentară a breslelor sibiene datează din anul 1367 şi se referă la breasla tăbăcarilor, iar în 9 noiembrie 1376, reprezentanţii celor Şapte Scaune şi ai meşteşugarilor au aprobat primul stat pentru breslele din Sibiu, Sebeş, Sighişoara şi Orăştie.

Sursa: Agerpres

Foto arhivă