Zsófia Torma s-a născut în 1832 la Cristeştii Ciceului, în familia unui baron cu mare interes pentru istoria antică şi avea să fie prima femeie arheolog, antropolog şi paleontolog din Transilvania, iar unii spun chiar din lume! Potrivit biografiei acesteia, Zsófia Torma a studiat la Universitatea din Cluj, actualmente Universitatea Babeş-Bolyai şi a lucrat vreme de mai mulţi ani aici, având un rol decisiv în fondarea Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei. Astăzi colecţia ei se regăseşte, de altfel, în muzeul pe care l-a înfiinţat, alături de tăbliţele de la Tărtăria, cu o vechime de cel puţin 5.000 de ani.
Doctor honoris causa
Deosebit de inteligentă şi o autodidactă desăvârşită, Zsófia Torma este cea care a descoperit civilizaţia şi scrierea Turdaş. Ani în şir a corespondat cu cercetători de prin rang ai vremii sale din vestul şi centrul Europei: Paris, Berlin, Stuttgart, Mainz, Budapesta, Hamburg, Berlin, dar şi Praga sau Budapesta şi, desigur, Bucureşti, dar şi Sibiu. Cea mai mare parte a activităţii sale, însă Szofia Torma şi-a desfăşurat-o la Orăştie, oraşul ei „adoptiv”, unde a şi pus bazele unui muzeu de arheologie şi etnografie. Cea mai mare parte a cercetărilor ei se păstrează la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, unde Zsófia şi-a făcut studiile, dar a primit şi titlurile sale universitare, printre care şi titlul de Doctor Honoris Causa.
O femeie studiază preistoria
Despre tatăl ei, József Torma, se spune că făcuse, el însuşi, cercetări în tabăra romană fortificată de la Ilisua, iar Károly Torma, profesor universitar la Pesta, arheolog, epigrafist şi fratele ei mai mare, este cel care a înfiinţat muzeul antichităţilor dacice de la Aquincum. Anul în care Zsófia Torma se mută de la Bistriţa la Hunedoara este 1861, anul morţii tatălui ei. Ea a venit din Cristeştii Ciceului la Peştişu Mic, pentru a se stabili apoi, definitiv, la Orăştie. Îşi începe cercetările şapte ani mai târziu, când obţine calitatea de membru al „Societăţii de geografie a patriei maghiare”. Secretarul general al Congresului Internaţional de Arheologie Preistorică şi Antropologie, Flóris Rómer, o îndrumă să studieze preistoria zonei şi să participe la cel de-al VIII-lea concres, care avea să se defăşoare la Budapesta. Ceccetările ei încep în 1975, cu cultura Turdaş, cel mai bogat sit arheologic găsit pe Valea Mureşului, urmând ca atenţia ei să se întrepte, în anul următor, către zona Nandrului.
Descoperiri impresionante la Turdaş
Între timp, colecţia de piese arheologice a Zsófia ajunsese la câteva mii de piese de mare valoare. Arheolog, dar şi antropolog şi paleontolog, Zsófia Torma a studiat şi a publicat studii despre aşezările de la Turdaş, Valea Nandrului (inlusiv complexul de peşteri din zonă), Josani, Cârjiţi, Geoagiu de Jos, dar şi Hunedoara, Găunoasa şi Arăneş. A fost susţinătoarea ideii potrivit căreia analiza etnografică demonstrează continuitatea modelelor din neolitic până în zilele noastre. În 1880 primeşte titlul de membru fondator al Societăţii de Istorie şi Arheologie a Comitatului Hunedoara, care îşi fixase trei obiective: cercetarea istoriei şi a tradiţiilor, protejarea patrimoniului şi promovarea colaborării între popoare. Descoperirile sale au fost publicate în reviste de specialitate internaţionale, iar în 1876, la Congresul de Arheologie de la Berlin, Zsofia se întâlneşte cu argeologul german Heinrich Schiemann, cel care a descoperit Troia. Cecetătorul se declară impresionat de descoperirile Zsófia Torma legate de scrierea şi civilizaţia de la Turdaş.
A propus reînceperea săpăturilor la Sarmizegetusa
De asemenea, în urma discuţiilor cu Schliemann, Voss şi Virchow, cei patru ajung la concluzia că populaţiile neolitice aveau o scriere primitiv, aşa că cercetătorii propun descifrarea acesteia. Ca urmare a ecestei decizii, în 1881 propune reînceperea săpăturilor sistematice la Sarmizegetusa, convinsă fiind că, prin descifrarea scrierii dacice, s-ar fi putut găsi cheia de lectură şi pentru inscripţiile de la Troia, care rămăseseră un mister. Doi ani mai târziu, publică mai multe studii reunite sub titlul “Despre istoria străveche a cetăţii Hunedoarei”. Cea mai cunoscută lucrare a ei este „Etnographische Analogien”, publicată în 1894, la Jena. În 1891 îşi va vinde colecţia Societăţii Muzeului Ardelean, pentru care primeşte pe loc 5.000 forinţi austrieci, plus o rentă viageră de 800 forinţi. S-a stins din viaţă subit, în 1899, în locuiţa sa din Orăştie, fiind supranumită Palas Atena a ştiintei sau Ioana d’Arc a arheologiei transilvănene.
Autor: Ada Beraru
Acest articol a apărut mai întâi în cotidianul local Ziarul Hunedoreanului, în anul 2016.